7 zile în tunelul de vânt al lui Sauber

Nu cred că greşesc prea mult dacă spun că Sauber este echipa care produce cele mai utile clipuri video despre Formula 1.
Ultima “ispravă” de acest gen este realizarea unui clip de circa trei minute în care este prezentată activitatea inginerilor din tunelul de vânt al echipei de pe parcursul unei întregi săptămâni.
Departe de a fi spectaculoasă, munca inginerilor şi mecanicilor este una preponderent repetitivă: monopostul la scara 60% primeşte diverse componente care sunt evaluate din punct de vedere al performanţelor pentru a alege cele mai potrivite update-uri pentru următoarea cursă.
Evident, Sauber nu a oferit informaţii confidenţiale care ar putea fi adoptate de rivali, însă chiar şi aşa clipul de mai jos prezintă o faţă mai puţin cunoscută publicului larg despre ceea ce se întâmplă între curse.
Iar dacă eşti curios să afli mai multe detalii despre tehnologia din spatele unui tunel de vânt, te invit să citeşti un articol care a dezbătut pe larg acest subiect.

Nu cred că greşesc prea mult dacă spun că Sauber este echipa care produce cele mai utile clipuri video despre Formula 1.

Ultima “ispravă” de acest gen este realizarea unui clip de circa trei minute în care este prezentată activitatea inginerilor din tunelul de vânt al echipei de pe parcursul unei întregi săptămâni.

Departe de a fi spectaculoasă, munca inginerilor şi mecanicilor este una preponderent repetitivă: monopostul la scara 60% primeşte diverse componente care sunt evaluate din punct de vedere al performanţelor pentru a alege cele mai potrivite update-uri pentru următoarea cursă.

Evident, Sauber nu a oferit informaţii confidenţiale care ar putea fi adoptate de rivali, însă chiar şi aşa clipul de mai jos prezintă o faţă mai puţin cunoscută publicului larg despre ceea ce se întâmplă între curse.

Iar dacă eşti curios să afli mai multe detalii despre tehnologia din spatele unui tunel de vânt, te invit să citeşti un articol care a dezbătut pe larg acest subiect.

Un comentariu

Etichete:

Noile motoare V6 turbo din Formula 1, un rău necesar

“Trec doar câteva secunde şi încep să aud un zumzet. Mă uit în partea dreaptă, spre intrarea pe linia de start-sosire, şi îl văd venind ca un robot imperturbabil pe nimeni altul decât Michael Schumacher. Îmi este imposibil să descriu în cuvinte sunetul incredibil al unui monopost de Formula 1. Este, fără îndoială, acel ceva care trebuie ascultat şi simţit pentru a fi înţeles, acel ceva care defineşte Formula 1 şi care o face atât de atrăgătoare pentru fani”.
Aşa suna o mică parte din reportajul realizat de mine la calificările pentru Marele Premiu al Ungariei din 2012, pe care le-am urmărit din tribună principală a circuitului de la Hungaroring.
Doi ani mai târziu, aproape nimic din ceea ce am scris atunci nu mai este valabil. Noile motoare turbo V6 de 1.6 litri au un sunet plăcut, dar acesta este mai slab calitativ decât cel generat de puternicele unităţi V8 de 2.4 litri, iar clipul de mai jos reprezintă cea mai bună dovadă în acest sens:

Pentru mine, sunetul motoarelor este un aspect important al Formulei 1. Nu aş renunţa la urmărirea unei curse de Formula 1 din cauza sunetului noilor motoare, dar probabil că există mulţi fani care ajung în tribune în special pentru asta.

Adevărul este însă că, oricât de mult îmi plăcea sunetul motoarelor V8 de 2.4 litri, trebuie să recunosc că Formula 1 nu prea a avut de ales. Nu neapărat pentru că Formula 1 trebuie să fie un sport cât mai “verde”, ci pentru că altfel ar fi riscat să rămână fără unul dintre cei mai importanţi motorişti.
Puţini ştiu că Renault a vrut să se retragă complet din Formula 1 la sfârşitul sezonului 2009 după ruşinea reprezentată de scandalul Crashgate. În cele din urmă, şi-a retras doar sprijinul pentru echipa de la Enstone, transformată ulterior în Lotus, şi şi-a păstrat statutul de furnizor de motoare. Negocierile au fost însă dure: Renault a bătut cu pumnul în masă şi a spus răspicat că rămâne furnizor de motoare în Formula 1 doar dacă motoarele V8 de 2.4 litri sunt înlocuite cu unele mai “prietenoase” cu mediul înconjurător, mai apropiate de cele regăsite pe maşinile de serie ale francezilor.
Soluţia propusă a fost trecerea la motoare turbo V4, moment în care a venit rândul celor de la Ferrari să bată cu pumnul în masă pentru că, în mod oarecum ironic, italienii nu dezvolta niciun motor V4 pentru maşinile de serie (în fine, termenul “maşini de serie” este un pic forţat în cazul Scuderiei). În cele din urmă s-a ajuns la un compromis prin care Formula 1 a trecut la motoare turbo V6 de 1.6 litri.
Cert este că, dacă rămânea la motoare V8 de 2.4 litri, Formula 1 ar fi pierdut constructorul Renault, iar Honda nu ar mai fi revenit în competiţie în 2015. Cum sună Formula 1 cu motoare V8 de 2.4 litri furnizate doar de Ferrari şi Mercedes şi cu un Cosworth făcând figuraţie? Cu siguranţă mult mai rău decât sună Formula 1 cu motoare V6 turbo de 1.6 litri furnizate de Ferrari, Mercedes, Renault şi Honda.

“Trec doar câteva secunde şi încep să aud un zumzet. Mă uit în partea dreaptă, spre intrarea pe linia de start-sosire, şi îl văd venind ca un robot imperturbabil pe nimeni altul decât Michael Schumacher. Îmi este imposibil să descriu în cuvinte sunetul incredibil al unui monopost de Formula 1. Este, fără îndoială, acel ceva care trebuie ascultat şi simţit pentru a fi înţeles, acel ceva care defineşte Formula 1 şi care o face atât de atrăgătoare pentru fani”.

Aşa suna o mică parte din reportajul realizat de mine la calificările pentru Marele Premiu al Ungariei din 2012, pe care le-am urmărit din tribună principală a circuitului de la Hungaroring.

Doi ani mai târziu, aproape nimic din ceea ce am scris atunci nu mai este valabil. Noile motoare turbo V6 de 1.6 litri au un sunet plăcut, dar acesta este mai slab calitativ decât cel generat de puternicele unităţi V8 de 2.4 litri, iar clipul de mai jos reprezintă cea mai bună dovadă în acest sens:

Pentru mine, sunetul motoarelor este un aspect important al Formulei 1. Nu aş renunţa la urmărirea unei curse de Formula 1 din cauza sunetului noilor motoare, dar probabil că există mulţi fani care ajung în tribune în special pentru asta.

Adevărul este însă că, oricât de mult îmi plăcea sunetul motoarelor V8 de 2.4 litri, trebuie să recunosc că Formula 1 nu prea a avut de ales. Nu neapărat pentru că Formula 1 trebuie să fie un sport cât mai “verde”, ci pentru că altfel ar fi riscat să rămână fără unul dintre cei mai importanţi motorişti.

Puţini ştiu că Renault a vrut să se retragă complet din Formula 1 la sfârşitul sezonului 2009 după ruşinea reprezentată de scandalul Crashgate. În cele din urmă, şi-a retras doar sprijinul pentru echipa de la Enstone, transformată ulterior în Lotus, şi şi-a păstrat statutul de furnizor de motoare. Negocierile au fost însă dure: Renault a bătut cu pumnul în masă şi a spus răspicat că rămâne furnizor de motoare în Formula 1 doar dacă motoarele V8 de 2.4 litri sunt înlocuite cu unele mai “prietenoase” cu mediul înconjurător, mai apropiate de cele regăsite pe maşinile de serie ale francezilor.

Soluţia propusă a fost trecerea la motoare turbo V4, moment în care a venit rândul celor de la Ferrari să bată cu pumnul în masă pentru că, în mod oarecum ironic, italienii nu dezvolta niciun motor V4 pentru maşinile de serie (în fine, termenul “maşini de serie” este un pic forţat în cazul Scuderiei). În cele din urmă s-a ajuns la un compromis prin care Formula 1 a trecut la motoare turbo V6 de 1.6 litri.

Cert este că, dacă rămânea la motoare V8 de 2.4 litri, Formula 1 ar fi pierdut constructorul Renault, iar Honda nu ar mai fi revenit în competiţie în 2015. Cum sună Formula 1 cu motoare V8 de 2.4 litri furnizate doar de Ferrari şi Mercedes şi cu un Cosworth făcând figuraţie? Cu siguranţă mult mai rău decât sună Formula 1 cu motoare V6 turbo de 1.6 litri furnizate de Ferrari, Mercedes, Renault şi Honda.

Pneurile de calificări revin în Formula 1

Într-un sezon în care dublarea numărului de puncte acordate pentru ultima cursă reprezintă una dintre cele mai proaste decizii luate în Formula 1 în ultimii ani, iată că avem parte şi de o veste bună: regulamentul pentru calificări a fost modificat un pic prin părţile esenţiale.
Cea mai importantă noutate este, fără îndoială, faptul că piloţii care ajung în ultima parte a calificărilor vor avea la dispoziţie un set suplimentar de pneuri (logica spune că va fi vorba despre compoziţia mai moale). Altfel spus, pneurile de calificări au revenit în Formula 1!
Acest lucru se va traduce printr-o luptă mai animată pentru pole position, pentru că niciunul dintre piloţii care ajung în Q3 nu va mai avea motiv să rămână în garaj sau să parcurgă doar un tur de pregătire.
Pe de altă parte, aproape nimeni nu a remarcat faptul că a doua parte a calificărilor ar putea avea un nou suflu. Întrucât piloţii care ajung în Q3 vor lua startul în cursă cu cauciucurile cu care au stabilit cel mai bun timp în Q2, este foarte posibil ca piloţii de top să abordeze a doua parte a calificărilor într-o manieră semnificativ mai prudentă. Cu alte cuvinte, aceştia vor încerca să efectueze un singur tur cronometrat, suficient de bun pentru a permite accesul în Q3.
Partea bună este însă ca acest lucru va permite piloţilor de la jumătatea plutonului să se lupte mai intens pentru prezenţa în Q2.
Prin urmare, există toate premisele pentru ca sesiunile de calificări să fie mai antrenamente în sezonul 2014.

Într-un sezon în care dublarea numărului de puncte acordate pentru ultima cursă reprezintă una dintre cele mai proaste decizii luate în Formula 1 în ultimii ani, iată că avem parte şi de o veste bună: regulamentul pentru calificări a fost modificat un pic prin părţile esenţiale.

Cea mai importantă noutate este, fără îndoială, faptul că piloţii care ajung în ultima parte a calificărilor vor avea la dispoziţie un set suplimentar de pneuri (logica spune că va fi vorba despre compoziţia mai moale). Altfel spus, pneurile de calificări au revenit în Formula 1!

Acest lucru se va traduce printr-o luptă mai animată pentru pole position, pentru că niciunul dintre piloţii care ajung în Q3 nu va mai avea motiv să rămână în garaj sau să parcurgă doar un tur de pregătire.

Pe de altă parte, aproape nimeni nu a remarcat faptul că a doua parte a calificărilor ar putea avea un nou suflu. Întrucât piloţii care ajung în Q3 vor lua startul în cursă cu cauciucurile cu care au stabilit cel mai bun timp în Q2, este foarte posibil ca piloţii de top să abordeze a doua parte a calificărilor într-o manieră semnificativ mai prudentă. Cu alte cuvinte, aceştia vor încerca să efectueze un singur tur cronometrat, suficient de bun pentru a permite accesul în Q3.

Partea bună este însă ca acest lucru va permite piloţilor de la jumătatea plutonului să se lupte mai intens pentru prezenţa în Q2.

Prin urmare, există toate premisele pentru ca sesiunile de calificări să fie mai antrenamente în sezonul 2014.