Daniel Popescu

În cursa inaugurală din India, pariorii britanici au putut miza pe apariţia unui animal pe circuit în oricare moment al weekendului. Nu a fost să fie.

Iată însă că William Hill revine cu o ofertă probabil mult mai tentantă: poţi paria pe o coliziune între Felipe Massa şi Lewis Hamilton în orice moment al Marelui Premiu, iar cota oferită este mai mult decât generoasă: 15.00. Asta înseamnă că pentru fiecare euro pariat vei câştiga 15 euro dacă Hamilton şi Massa vor avea parte de cel de-al şaptelea moment de “tandreţe” din acest sezon.

Când am căutat o fotografie cu Lewis Hamilton care să ilustreze cronica primei sesiuni de antrenamente libere din India, LAT Photographic mi-a furnizat una în care pilotul echipei McLaren purta o cască în care nu prea se regăsea tradiţionalul galbenul.

Prima oară m-am gândit că este de fapt Jenson Button, iar ulterior am fost tentat să cred că şi-a schimbat designul în memoria lui Dan Wheldon şi/sau Marco Simoncelli.

De fapt, Hamilton este încă profund afectat de despărţirea de Nicole Scherzinger, aceasta fiind şi explicaţia pentru care nici măcar pole position-ul din Coreea de Sud nu i-a adus vreun zâmbet pe buze.

Casca lui Hamilton pentru acest weekend poartă o fotografie a lui Bob Marley şi o referinţă directă la unul dintre cântecele sale, One Love. “Astfel de momente te pun la încercare. Totul depinde de modul în care treci de ele”, a explicat britanicul.

Viaţa privată a piloţilor din Formula 1 este ultimul lucru care mă interesează, dar sper că, dacă sâmbătă va repeta performanţa din calificările de la Seul, Hamilton va avea puterea să se bucure.

Primele zile ale săptămânii au fost destul de liniştite în lumea Formulei 1, în primul rând pentru că cei mai mulţi jurnalişti sunt în drum spre Japonia şi nu au timp să aducă informaţii de ultimă oră.

Salvarea a venit în mod surprinzător de la site-ul oficial al Formulei 1, care a generat controverse majore după ce a publicat un mesaj în care Felipe Massa este impulsionat “să-i distrugă cursa” lui Lewis Hamilton.

Evident, comentariile lui Rob Smedley, inginerul de cursă al pilotului brazilian, nu trebuie interpretate ca atare. De multe ori, inginerii de cursă îşi impulsionează piloţii cu astfel de îndemnuri, singura problemă fiind că de data aceasta s-a nimerit într-un context nefericit, întrucât după numai câteva minute Massa şi Hamilton s-au acroşat.

Poate pare greu de crezut, însă cei de la YallaF1 au “săpat” în arhivele Formulei 1 şi au descoperit un clip video din Marele Premiu al Chinei din 2006 în care inginerul de cursă îi transmite lui Rubens Barrichello “să-l omoare” pe Nick Heidfeld. “Ai recuperat o jumătate de secundă, o jumătate de secundă în primul sector în faţa lui Heidfeld. Acum apropie-te de el şi ucide-l înainte să ajungă (n.r – cu pneurile) la temperatura optimă”.

Nu ştiu cât de mult l-a ascultat Barrichello pe inginerul său de cursă, însă brazilianul a frânat prea târziu într-un viraj şi a intrat în spatele lui Heidfeld. Ambii piloţi au fost depăşiţi de Pedro de la Rosa, dar Barrichello a terminat în faţa lui Heidfeld. Cu alte cuvinte, “l-a ucis”…

Stefano Domenicali este de obicei precaut în declaraţii, însă italianul a dezvăluit la finalul săptămânii trecute o parte din strategia celor de la Ferrari în privinţa liniei de piloţi, ca reacţie la numeroasele controverse privind potenţiala sosire a lui Hamilton la echipă.

“Pentru viitorul Ferrari, combinaţia potrivită este să avem un pilot cu multă experienţă alături de un tânăr talentat. Nu cred că, având în vedere presiunea sub care concurăm, putem lua în calcul să avem doi tineri în echipa în acelaşi timp” – Stefano Domenicali.

Înlocuiţi  “Nu [...] putem lua în calcul să avem doi tineri în echipă” cu “Nu [...] putem lua în calcul să avem doi piloţi experimentaţi în echipă” şi obţineţi adevăratul motiv prentru care Hamilton nu va semna cu Ferrari, cel puţin până la retragerea lui Alonso din Formula 1.

Ferrari nu-şi permite să aibă doi piloţi valoroşi în echipă şi cu atât mai puţin să mizeze pe un cuplu exploziv format din Alonso şi Hamilton pentru simplul motiv că echipa a fost întotdeauna construită în jurul unui singur pilot. Ferrari nu a ascuns niciodată faptul că utilizează ordine de echipă, iar epoca de glorie a lui Michael Schumacher este cel mai bun exemplu în acest sens.

Cele trei sezoane în care Kimi Raikkonen şi Felipe Massa au fost coechipieri au fost probabil cei mai ciudaţi ani din ultimul deceniu pentru Scuderia, pentru că niciunul dintre ei nu a fost capabil să se impună ca lider. Sosirea lui Alonso a rezolvat acest ‘mic detaliu’, iar acum Ferrari are nevoie doar de un monopost competitiv pentru a câştiga titluri.

Probabil vă întrebaţi cine ar putea fi acel tânăr talentat care-l va înlocui pe Massa în 2013. Pariul meu este că numele lui este Sergio Perez. Mexicanul este tânăr, talentat, face parte din Academia de Piloţi Ferrari şi chiar va testa un monopost al Scuderiei in septembrie. În plus, va avea în spate două sezoane în Formula 1 la Sauber, unde în mod cert are multe de învăţat de la Peter Sauber.

Iar privilegiul de a pilota pentru Ferrari îi va oferi oportunitatea să înveţe şi de la Alonso şi, de ce nu, să devină un nou Schumacher sau un nou Alonso după 2016, anul în care este posibil ca spaniolul să se retragă din Formula 1.

Prestaţia neaşteptat de slabă a lui Sebastian Vettel în cursa de la Nurburgring, asezonată cu câteva erori de pilotaj pe care nu le-am mai văzut demult la german, a reaprins discuţiile privind lupta pentru titlu.

‘Roboţelul’ care nu greşea niciodată şi domina cursele din primul până în ultimul tur a cam ruginit în ultimele două curse, însă în realitate dominaţia autoritară din primele opt curse va fi mai mult decât suficientă pentru a-şi păstra trofeul în vitrină. Din trei motive:

• există mai multe echipe care pot învinge Red Bull

Ferrari şi McLaren au progresat vizibil şi deţin un monopost comparabil ca performanţe cu cel al rivalilor de la Red Bull, însă niciuna dintre ele nu este suficient de puternică pentru a domina. Iar faptul că Lewis Hamilton, Jenson Button şi Fernando Alonso sunt capabili să câştige curse vine exact în sprijinul lui Vettel, pentru că cei trei piloţi nu fac altceva decât să-şi ia puncte unul altuia.

Dacă îl introducem în ecuaţie şi pe Mark Webber (cu condiţia ca australianul să-şi rezolve problemele grave pe care le are la start), avem patru piloţi apţi să lupte pentru victorii cu Vettel, ceea ce reduce dramatic şansele ca unul dintre ei să recupereze cele minim 77 de puncte faţă de german.

• monopostul Red Bull este foarte fiabil

Vettel a câştigat titlul mondial anul trecut în ciuda numeroaselor probleme de natură tehnică, însă în 2011 are la dispoziţie un monopost mult mai fiabil, cu care a terminat toate cursele în acest sezon. Iar acest lucru este valabil şi pentru coechipierul său Webber.

• nu vine nimeni din spate

Într-o zi proastă, aşa cum a fost cea de la Nurburgring, Vettel nu poate termina mai jos de locul şase, atât din motivul explicat mai sus, cât şi datorită faptului că nicio altă echipă nu este capabilă să se ridice la înălţimea austriecilor.

Mercedes şi Renault au lupta lor personală pentru locul patru, în timp ce celelate echipe nici nu merită aduse în discuţie. Acest lucru este demonstrat şi de cifre: Vettel a terminat cel puţin pe locul patru în 2011, iar Webber cel puţin pe locul cinci.

Ne place sau nu, Vettel este aproape campion mondial şi în 2011.

Decizia Scuderiei Ferrari de a-i prelungi contractul lui Fernando Alonso până în 2016 nu a luat pe nimeni prin surprindere, fiind mai degrabă un anunţ banal pe care mulţi îl aşteptau pentru cursa de casă de la Monza.

În schimb, adevărata miză este cine va fi coechipierul său începând din 2013 sau, de ce nu, din 2012 dacă lui Felipe Massa i se va arăta plăcuţa cu Exit cu un an mai devreme. Pentru că, să fim serioşi, şansele brazilianului să-şi prelungească contractul sunt aproape nule.

Răspunsul este unul dificil, în primul rând pentru că Alonso pleacă din start din postura de pilot numărul 1, iar Ferrari are nevoie de un locotenent perfect care să obţină cel mai bun rezultat posibil pentru echipă, adică locul doi, dar să nu facă scandal când nu este lăsat să câştige.

Teoretic, Lewis Hamilton este una dintre cele mai bune opţiuni, însă Ferrari nu vrea să trăiască episodul prin care a trecut McLaren în 2007, iar britanicul în mod cert nu va sta la cutie în fata fostului său coechipier. Sebastian Vettel este de asemenea sub contract cu Red Bull până în 2014, iar Jenson Button şi Mark Webber sunt pe final de carieră.

În acest context, Nico Rosberg poate fi alegerea ideală. Considerat unul dintre cei mai buni piloţi din competiţie, germanul nu a avut niciodată la dispoziţie un monopost capabil de victorii, iar Ferrari îi poate oferi exact această oportunitate. Şi probabil că Rosberg va accepta compromisul de a câştiga curse doar atunci când nu-l încurcă pe Alonso decât să aştepte un van un monopost competitiv de la Mercedes GP.

Nu l-am uitat pe Robert Kubica, cel mai bun prieten al lui Alonso în Formula 1. Polonezul este practic în aceeaşi situaţie cu Rosberg, însă totul depinde de recuperarea sa fizică după accidentul din raliuri.

Nu în ultimul rând, Ferrari are opţiunea unui pilot tânăr, mai puţin experimentat, dar foarte talentat. Aici pot intra fără probleme Kamui Kobayashi sau Sergio Perez, ultimul fiind deja înregimentat la Academia de Piloţi a Scuderiei.

Pentru a câştiga o cursă de Formula 1 nu îţi trebuie numai un monopost rapid şi fiabil, ci şi o strategie adaptată condiţiilor de pe circuit. Asta a aflat pe pielea lui Sebastian Vettel cu numai patru tururi înainte de finalul cursei de la Shanghai, când a fost depăşit de un Lewis Hamilton mai lent în calificări cu 0.7 secunde pe un singur tur de circuit.

Cum a reuşit McLaren să adopte o strategie câştigătoare? Primul pas a fost conştientizarea faptului că strategia este singurul avantaj pe care îl are McLaren comparativ cu Red Bull, după cum afirmă chiar Hamilton. “Cu siguranţă suntem a doua echipă în clasamentul vitezei. Acest weekend s-a bazat pe strategie. Mintea mea a fost setată pe strategie. Pentru că nu suntem la fel de rapizi ca ei, trebuie să încercăm să fim mai deştepţi decât ei în alte zone”.

Şi au fost, dar nu a fost nici pe departe atât de simplu. Iniţial, Hamilton ar fi trebuit să efectueze doar două opriri la boxe, la fel ca Vettel, însă două elemente au schimbat radical situaţia.

Mai întâi, haosul provocat de Jenson Button la prima oprire la standuri: a intrat la boxe cu un tur mai târziu decât au stabilit iniţial, iar atunci când a intrat a făcut o scurtă vizită în boxa Red Bull. De aici, prima oprire la boxe a lui Hamilton a fost amânată cu un tur, însă degradarea ulterior a pneurilor l-a convins pe Phil Prew, inginerul şef al echipei, să dicteze alte două opriri pentru Hamilton.

“Am intrat în cursă fără să ştim ce vom face. Dacă pneurile ar fi rezistat, atunci doua opriri la boxe ar fi fost cea mai rapidă strategie. Dar noi am decis că nu este aşa şi am adaptat la trei opriri. Intenţia clară a fost pentru două opriri, dar am adaptat la timp pentru trei opriri pentru că am observat că degradarea pneurilor va fi semnificativă şi nu am crezut că este sigur să facem doua opriri”.

Iar rezultatul şi analiza timpilor realizaţi de Vettel şi Hamilton demonstrează că aceasta a fost strategia câştigătoare. Practic, Hamilton a fost cu aproximativ o secundă pe tur mai rapid în ultimele 10 tururi şi semnificativ mai rapid în primele tururi de la revenirea de la boxe. Cea mai mare diferenţă a fost consemnată în turul 30: Vettel a scos un 1:44.097, în timp ce Hamilton a fost cronometrat cu 1:40.736, adică o diferenţă de aproape patru secunde în favoarea britanicului într-un singur tur!

La astfel de diferenţe cifre, diferenţa dintre cele 62 de secunde petrecute de Hamilton la boxe pentru trei opriri şi cele 44 de secunde petrecute de Vettel pentru două opriri a putut fi remontată relativ uşor.

Perioada premergătoare actualului sezon a fost una dintre cele mai liniştite din ultimii ani în privinţa transferurilor, însă vara şi toamna lui 2011 se anunţă de pe acum foarte fierbinţi.

Speculaţiile sunt în toi şi, în mod cert, pe măsură ce ne apropiem de jumătatea sezonului se vor intensifica. Tind să cred că va fi nevoie de o singură mutare oficializată pentru a avea parte de o avalanşă de transferuri în echipele de top şi în cele din plutonul de mijloc.

Speculaţia momentului este că Lewis Hamilton va pleca de la McLaren. Singura destinaţie posibilă este Red Bull Racing, care ar putea avea un loc liber dacă Mark Webber se retrage. Iar dacă australianul continuă în ritmul în care a început sezonul 2011, este greu de crezut că-şi va prelungi contractul pentru 2012.

În spatele scenei se întâmplă însă lucruri interesante la Ferrari. În ediţia tipărită a publicaţiei Autosport din această săptămână există un articol foarte interesant despre situaţia lui Felipe Massa. Brazilianul încearcă să găsească o cale de ieşire de sub tutela lui Fernando Alonso, însă singura echipă care şi-a manifestat interesul pentru el este Renault. Oarecum dubios, întrucât Robert Kubica va reveni până în 2012, iar Vitaly Petrov progresează constant.

Totuşi, dacă mutarea se realizează, Ferrari va avea un loc disponibil, care ar putea fi ocupat, surpriza, de nimeni altul decât Sergio Perez. Mexicanul a avut un debut foarte bun de sezon şi, mult mai important, face parte din Academia de Piloţi Ferrari, argument suficient pentru o mutare spectaculoasă. În plus, nimeni nu ar mai contesta, cel puţin în primul an, statutul de pilot numărul 1 al lui Alonso. Autosport susţine însă că o variantă de rezervă este şi… Webber, dar este greu de spus dacă ar accepta să-şi încheie cariera ca locotenent al lui Alonso. Poate însă că onoarea de a concura pentru o echipă de talia Ferrari pe final de cariera va valora mai mult.

Sunt multe de spus, se vor face multe speculaţii, iar loialitatea piloţilor, atât de trâmbiţată zilele acestea de Hamilton, va fi pusă la îndoială. Practic, în acest moment, Alonso, Jenson Button şi Vettel sunt singurii piloţi de top care ştiu pentru ce echipa vor concura în 2012.

De ani de zile criticăm Formula 1 pentru lipsa depăşirilor. De ani de zile, inginerii încearcă să găsească metode pentru îmbunătăţirea şanselor de depăşire: KERS, aripa fată ajustabilă sau aripa spate ajustabilă sunt doar câteva exemple. Nu degeaba, Adrian Newey spunea cu câteva zile în urmă că noi toţi, de la fani la ingineri, am devenit obsedaţi de depăşiri.

Şi vine cursa din Malaezia, când Alonso şi Hamilton ne oferă spectacol într-unul dintre duelurile
definitorii ale cursei, chiar dacă foştii campioni mondiali nu luptau pentru podium. Se atacă, se depăşesc, se acroşează şi intră la boxe pentru reparaţii. Ce ne-am putea dori ai mult?

Şi totuşi, la câteva zeci de minute după finalul cursei, vine anunţul (şocant, pentru mine): Hamilton şi Alonso penalizaţi cu câte 20 de secunde în clasamentul cursei.

• Hamilton pentru că a schimbat mai mult de o dată traiectoria în timp ce se apăra.

Cu alte cuvinte, comisarii susţin că Hamilton ar fi trebuit să-l lase pe Alonso să-l depăşească, fără să se apere. Eventual, ar fi trebuit să încetinească pe linia dreaptă şi să se refugieze pe partea murdară a pistei, nu-i aşa? Aici, comisarii au respectat o regulă (cretină, dacă mă întrebaţi pe mine) impusă de FIA în 2011: nu ai voie să schimbi traiectoria decât o singură dată când te aperi. Cineva de la FIA a înnebunit, asta e sigur.

• Alonso pentru că l-a acroşat pe Hamilton şi şi-a avariat propriul monopost.

Aici chiar că nu mai înţeleg… Adică tu lupţi pentru poziţie, greşeşti, îţi avariezi monopostul şi intri la boxe, adică pierzi timp preţios, iar la final eşti penalizat de nişte băieţi care stau pe scaune şi se uită pe monitoare. Nu era suficient că a intrat la boxe? Se pare că nu, actul total nebun de a ataca un rival trebuie sancţionat de două ori!

Mai rămâne ca FIA să interzică depăşirile cu desăvârşire, iar piloţii să poată câştiga poziţii doar la boxe. Nu râdeţi, orice este posibil cu băieţii ăştia!

A fost nevoie de o simplă menţionare a numelui lui Lewis Hamilton într-o declaraţie dată de Christian Horner pentru ca principalul subiect de discuţie al săptămânilor premergătoare noului sezon să fie “Hamilton la Red Bull”.

Jurnaliştii au făcut ce au ştiut ei mai bine şi au speculat la maxim informaţia, obligându-l pe Horner să revină asupra declaraţiei şi să afirme răspicat că Hamilton nu se afla pe lista celor de la Red Bull. Totuşi, era deja prea târziu, iar ceea ce a urmat nu a făcut decât să confirme motivele pentru care, de cele mai multe ori, piloţii evită să-şi exprime în public opiniile despre rivali.

Mai întâi, Paul Weaver a publicat un editorial în The Guardian despre motivele pentru care Hamilton ar trebui să plece de la McLaren. În opinia lui, McLaren nu va fi capabilă să-i ofere alte titluri pilotului britanic, iar destinaţia ideală este, evident, Red Bull Racing, pentru ca Webber se va retrage într-un final, iar o nouă alianţă cu Alonso la Ferrari este imposibilă.

Replica lui Hamilton, publicată în acelaşi The Guardian, a fost tranşantă: “Red Bull nu este constructor, ci un producător de băuturi. Este o companie de băuturi împotriva istoriei McLaren şi Ferrari”.

Toată povestea asta este pusă într-un context total nepotrivit. Hamilton nu trebuie să plece de la McLaren pentru a câştiga noi titluri mondiale, pentru că McLaren este una dintre echipele care pot cuceri trofee oricând. În ultimii cinci ani, niciun pilot nu a reuşit să câştige două titluri mondiale consecutive, ceea ce demonstrează că Formula 1 a devenit un sport echilibrat, în care mai multe echipe îşi adjudecă sporadic titluri. Şansele să avem parte de o nouă dominaţie în stilul Ferrari-Schumacher sunt minime pentru următorii trei-cinci ani, motiv pentru care un pilot care concurează pentru o echipă de top are, teoretic, la fel de multe şanse să devină campion, indiferent de numele echipei.

Faptul că Red Bull domină Formula 1 în prezent nu reprezintă o garanţie a performantelor viitoare. Uitaţi-vă unde a ajuns Renault după 2006, odată cu trecerea de la Michelin la Bridgestone, uitaţi-vă unde au ajuns Ferrari şi McLaren în 2009 după lupta roată la roată pentru titlu desfăşurată cu numai un an în urmă.