Planul B pentru McLaren

McLaren susţine că nu are niciun plan B pentru eventualitatea, subţire ce-i drept, ca Lewis Hamilton să plece la Mercedes AMG în sezonul 2013. Totuşi, chiar dacă ar fi fermi convinşi că britanicul va rămâne la Woking, orice echipă de talia unei pretendente la titlu precum McLaren trebuie să fie pregătită pentru orice, oricând. Prin urmare, este puţin probabil ca McLaren să nu aibă un plan de rezervă.

Marea întrebare este însă cine ar putea fi candidaţii de pe lista lui Martin Whimtarsh? Presa internaţională vehiculează de ceva timp mai multe nume, însă pentru niciunul dintre acestea nu există suficiente argumente.

  • Paul di Resta este probabil în capul listei, iar semnarea unui contract de management cu firma de consultanţă la care este implicat şi Jenson Button nu a făcut decât să sporească speculaţiile. Numai că scoţianul, unul dintre cei mai talentaţi tineri piloţi ai momentului, are o legătură strânsă cu Mercedes încă din DTM, iar constructorul german nu va lasa să-i treacă printre degete un asemenea pilot. Estimez că cel târziu în 2014 Mercedes îl va angaja pe di Resta, fie în locul lui Michael Schumacher, fie în locul unui Nico Rosberg care, în ciuda victoriei din China, este departe de conceptul de team-leader.
  • Heikki Kovalainen revenit la McLaren cred că este mai mult o glumă. Adus cu mari speranţe de la Renault în 2008, finlandezul a obţinut o singură victorie în două sezoane, şi aceea după ce a devenit lider cu trei tururi înainte de finalul cursei de la Hungaroring după abandonul lui Felipe Massa.
  • Sergio Perez, al cărui nume nici măcar nu a fost menţionat, este de altfel exclus din ecuaţie, întrucât este membru în Academia de Piloţi Ferrari.
  • Vitantonio Liuzzi, Rubens Barrichello sau Pedro de la Rosa sunt doar trei dintre veteranii care s-ar întoarce oricând în Formula 1 (se poate spune aşa şi în cazul spaniolului de la HRT…), însă niciunul nu ar fi capabil să-l suplinească pe Hamilton.

Spre deosebire de Ferrari, McLaren este de regulă în favoarea unui cuplu format din piloţi capabili să câştige titlul mondial. Contractul semnat cu Jenson Button la finalul anului 2009 reprezintă cea mai bună dovadă (asta ca să nu mai pomenim de celebrul cuplu Ayrton Senna – Alain Prost) că McLaren gestionează, într-un fel sau altul, astfel de situaţii. Culmea, au avut probleme exact când au mers pe mâna unui dublu campion mondial şi a unui debutant (Alonso şi Hamilton în 2007).

Adevărata problemă a celor de la McLaren este că piloţii care l-ar putea suplini pe Hamilton în 2013 sunt contractaţi deja de alte echipe, indiferent că vorbim despre Alonso, Sebastian Vettel, Mark Webber sau Kimi Raikkonen.

Şi, de fapt, acum mi-am dat seama. Poate că în realitate McLaren chiar nu are niciun plan B tocmai pentru că niciunul dintre piloţii de top ai Formulei 1 nu este disponibil pentru 2013.

Strategia Ferrari pentru 2013

Stefano Domenicali este de obicei precaut în declaraţii, însă italianul a dezvăluit la finalul săptămânii trecute o parte din strategia celor de la Ferrari în privinţa liniei de piloţi, ca reacţie la numeroasele controverse privind potenţiala sosire a lui Hamilton la echipă.

“Pentru viitorul Ferrari, combinaţia potrivită este să avem un pilot cu multă experienţă alături de un tânăr talentat. Nu cred că, având în vedere presiunea sub care concurăm, putem lua în calcul să avem doi tineri în echipa în acelaşi timp” – Stefano Domenicali.

Înlocuiţi  “Nu [...] putem lua în calcul să avem doi tineri în echipă” cu “Nu [...] putem lua în calcul să avem doi piloţi experimentaţi în echipă” şi obţineţi adevăratul motiv prentru care Hamilton nu va semna cu Ferrari, cel puţin până la retragerea lui Alonso din Formula 1.

Ferrari nu-şi permite să aibă doi piloţi valoroşi în echipă şi cu atât mai puţin să mizeze pe un cuplu exploziv format din Alonso şi Hamilton pentru simplul motiv că echipa a fost întotdeauna construită în jurul unui singur pilot. Ferrari nu a ascuns niciodată faptul că utilizează ordine de echipă, iar epoca de glorie a lui Michael Schumacher este cel mai bun exemplu în acest sens.

Cele trei sezoane în care Kimi Raikkonen şi Felipe Massa au fost coechipieri au fost probabil cei mai ciudaţi ani din ultimul deceniu pentru Scuderia, pentru că niciunul dintre ei nu a fost capabil să se impună ca lider. Sosirea lui Alonso a rezolvat acest ‘mic detaliu’, iar acum Ferrari are nevoie doar de un monopost competitiv pentru a câştiga titluri.

Probabil vă întrebaţi cine ar putea fi acel tânăr talentat care-l va înlocui pe Massa în 2013. Pariul meu este că numele lui este Sergio Perez. Mexicanul este tânăr, talentat, face parte din Academia de Piloţi Ferrari şi chiar va testa un monopost al Scuderiei in septembrie. În plus, va avea în spate două sezoane în Formula 1 la Sauber, unde în mod cert are multe de învăţat de la Peter Sauber.

Iar privilegiul de a pilota pentru Ferrari îi va oferi oportunitatea să înveţe şi de la Alonso şi, de ce nu, să devină un nou Schumacher sau un nou Alonso după 2016, anul în care este posibil ca spaniolul să se retragă din Formula 1.

Button, omul potrivit la Ferrari-ul potrivit

Interesul manifestat de Ferrari pentru Jenson Button în perspectiva sezonului 2013 este departe de a fi surprinzător pentru cei care înţeleg strategia pe care se bazează de mulţi ani Căluţul Cabrat.

În primul rând, Ferrari are nevoie de un pilot numărul 1 capabil să joace perfect rolul de lider al echipei. După retragerea lui Michael Schumacher, nici Felipe Massa şi cu atât mai puţin Kimi Raikkonen nu au reuşit să se impună în inimile Scuderiei, astfel că a fost nevoie de aducerea lui Fernando Alonso, care avea deja un istoric de acest gen la Renault.

Problema apare în privinţa ‘locotenentului’. Acesta trebuie să fie un pilot competitiv, capabil să obţină cel mai bun rezultat pentru echipă, însă în acelaşi timp trebuie să accepte şi un rol de pilot numărul doi şi să accepte ca Alonso să fie lăsat să câştige atunci când situaţia o impune. Iar Massa este departe de a fi capabil în ultimii doi ani să obţină victorii sau cel puţin podiumuri atunci când, din diverse motive, Alonso nu concurează în frunte.

În acest context, este firesc să-ţi îndrepţi atenţia spre Jenson Button, chiar dacă nimeni nu ar fi pariat pe el în urmă cu numai trei ani. Titlul mondial cucerit alături de Brawn GP în 2009 a demonstrat tuturor că britanicul este capabil de performanţe atunci când are un monopost competitiv. În plus, în ciuda tuturor criticilor care i-au fost aduse când a semnat cu McLaren, a reuşit să fie la nivelul lui Lewis Hamilton, iar atunci când coechipierul său a avut probleme a ştiut cum să iasă în evidenţă. Prestaţia de la Monte Carlo şi victoria de la Montreal stau mărturie în acest sens.

Nu în ultimul rând, tind să cred că Button este cel mai bun pilot de pe grila de start la alegerea strategiilor câştigătoare în privinţa pneurilor. Probabil calmul său specific îl ajută să ia deciziile potrivite cu mintea limpede, iar Ferrari are nevoie mai mult ca oricând de un astfel de strateg.

Singura întrebare este dacă Button ar accepta să fie ‘locotenentul’ lui Alonso. Probabil că nu în mod public, însă privilegiul de a concura pentru o echipă de talia Ferrari şi posibilitatea de a continua cariera la cel mai înalt nivel vor conta probabil mai mult decât un ordin prin care Alonso să fie lăsat să câştige. Cel puţin aşa simt eu.

Pentru cei care se întreabă de ce Kamui Kobayashi sau Sergio Perez nu sunt pe lista speculaţiilor, răspunsul e relativ simplu: una este să obţii rezultate bune cu un monopost lent şi cu totul altceva să ai performanţe cu o echipă de top atunci când nu ai încă experienţă în Formula 1.

Cine se pune cu Alonso din 2013?

Decizia Scuderiei Ferrari de a-i prelungi contractul lui Fernando Alonso până în 2016 nu a luat pe nimeni prin surprindere, fiind mai degrabă un anunţ banal pe care mulţi îl aşteptau pentru cursa de casă de la Monza.

În schimb, adevărata miză este cine va fi coechipierul său începând din 2013 sau, de ce nu, din 2012 dacă lui Felipe Massa i se va arăta plăcuţa cu Exit cu un an mai devreme. Pentru că, să fim serioşi, şansele brazilianului să-şi prelungească contractul sunt aproape nule.

Răspunsul este unul dificil, în primul rând pentru că Alonso pleacă din start din postura de pilot numărul 1, iar Ferrari are nevoie de un locotenent perfect care să obţină cel mai bun rezultat posibil pentru echipă, adică locul doi, dar să nu facă scandal când nu este lăsat să câştige.

Teoretic, Lewis Hamilton este una dintre cele mai bune opţiuni, însă Ferrari nu vrea să trăiască episodul prin care a trecut McLaren în 2007, iar britanicul în mod cert nu va sta la cutie în fata fostului său coechipier. Sebastian Vettel este de asemenea sub contract cu Red Bull până în 2014, iar Jenson Button şi Mark Webber sunt pe final de carieră.

În acest context, Nico Rosberg poate fi alegerea ideală. Considerat unul dintre cei mai buni piloţi din competiţie, germanul nu a avut niciodată la dispoziţie un monopost capabil de victorii, iar Ferrari îi poate oferi exact această oportunitate. Şi probabil că Rosberg va accepta compromisul de a câştiga curse doar atunci când nu-l încurcă pe Alonso decât să aştepte un van un monopost competitiv de la Mercedes GP.

Nu l-am uitat pe Robert Kubica, cel mai bun prieten al lui Alonso în Formula 1. Polonezul este practic în aceeaşi situaţie cu Rosberg, însă totul depinde de recuperarea sa fizică după accidentul din raliuri.

Nu în ultimul rând, Ferrari are opţiunea unui pilot tânăr, mai puţin experimentat, dar foarte talentat. Aici pot intra fără probleme Kamui Kobayashi sau Sergio Perez, ultimul fiind deja înregimentat la Academia de Piloţi a Scuderiei.

Permutări pentru 2012

Perioada premergătoare actualului sezon a fost una dintre cele mai liniştite din ultimii ani în privinţa transferurilor, însă vara şi toamna lui 2011 se anunţă de pe acum foarte fierbinţi.

Speculaţiile sunt în toi şi, în mod cert, pe măsură ce ne apropiem de jumătatea sezonului se vor intensifica. Tind să cred că va fi nevoie de o singură mutare oficializată pentru a avea parte de o avalanşă de transferuri în echipele de top şi în cele din plutonul de mijloc.

Speculaţia momentului este că Lewis Hamilton va pleca de la McLaren. Singura destinaţie posibilă este Red Bull Racing, care ar putea avea un loc liber dacă Mark Webber se retrage. Iar dacă australianul continuă în ritmul în care a început sezonul 2011, este greu de crezut că-şi va prelungi contractul pentru 2012.

În spatele scenei se întâmplă însă lucruri interesante la Ferrari. În ediţia tipărită a publicaţiei Autosport din această săptămână există un articol foarte interesant despre situaţia lui Felipe Massa. Brazilianul încearcă să găsească o cale de ieşire de sub tutela lui Fernando Alonso, însă singura echipă care şi-a manifestat interesul pentru el este Renault. Oarecum dubios, întrucât Robert Kubica va reveni până în 2012, iar Vitaly Petrov progresează constant.

Totuşi, dacă mutarea se realizează, Ferrari va avea un loc disponibil, care ar putea fi ocupat, surpriza, de nimeni altul decât Sergio Perez. Mexicanul a avut un debut foarte bun de sezon şi, mult mai important, face parte din Academia de Piloţi Ferrari, argument suficient pentru o mutare spectaculoasă. În plus, nimeni nu ar mai contesta, cel puţin în primul an, statutul de pilot numărul 1 al lui Alonso. Autosport susţine însă că o variantă de rezervă este şi… Webber, dar este greu de spus dacă ar accepta să-şi încheie cariera ca locotenent al lui Alonso. Poate însă că onoarea de a concura pentru o echipă de talia Ferrari pe final de cariera va valora mai mult.

Sunt multe de spus, se vor face multe speculaţii, iar loialitatea piloţilor, atât de trâmbiţată zilele acestea de Hamilton, va fi pusă la îndoială. Practic, în acest moment, Alonso, Jenson Button şi Vettel sunt singurii piloţi de top care ştiu pentru ce echipa vor concura în 2012.

Perez, mexicanul frustrat după un debut de excepţie

Mark Webber a fost învins fără drept de apel de Sebastian Vettel, Fernando Alonso nu a urcat pe podium în prima cursă a sezonului, iar Nick Heidfeld a rămas cu un gust amar la revenirea în Formula 1.

Totuşi, cred că nimeni nu s-a simţit mai prost după cursa de la Melbourne decât Sergio Perez. Ce poate fi mai frustrant decât să termini pe locul şapte în cursa de debut în Formula 1, să fii singurul cu o singură oprire la boxe când toată lumea aştepta minim trei, iar apoi să fii descalificat pentru că un element al aripii spate al monopostului tău a fost cu 5 mm mai scurt decât scrie în regulament?

Înainte de startul noului sezon nu-i acordăm multe şanse lui Perez, într-un fel îmi era chiar antipatic, pentru că e trist să vezi un talent ca Nico Hulkenberg pe bară în favoarea unui pilot care vine cu valiza cu bani.

Iată însă ca mexicanul ne-a demonstrat tuturor că, pe lângă bani, are şi ceva talent, din moment ce a reuşit încă de la prima cursă să-şi surclaseze coechipierul. Evident, asta s-a datorat strategiei cu o singură oprire la boxe, dar dacă nu ar fi ştiut cum să le gestioneze nu ar mai fi terminat pe locul şapte.

Pe de altă parte, înainte să-l asaltăm cu laude, trebuie să reţinem un lucru: Marele Premiu al Australiei a fost întotdeauna presărat cu surprize, datorită caracteristicilor unice ale circuitul semipermanent de la Melbourne. Numai după cursele europene vom şti cu siguranţă dacă nivelul de talent al mexicanului este măcar la nivelul teancului de bani pe care îl livrează Telmex în conturile lui Peter Sauber.