FEATURE: Cele mai mari ambuteiaje din istorie
- Printeaza
- Comenteaza
- Trimite pe:
Nimănui nu îi place un blocaj în trafic. Nervi întinşi la maxim, benzină consumată degeaba şi timp pierdut. În marile oraşe ale Europei, ambuteiajul este un lucru comun. Autorităţile încearcă să le evite prin diverse metode, dar ele tot apar. Parisul şi Roma sunt celebre pentru blocajele zilnice din trafic. Nici noi nu stăm rău la acest capitol, lucrările perpetue din Bucureşti, ploaia sau ninsoarea fiind printre cauzele cele mai frecvente. Dar, de-a lungul timpului, şoferii au fost martorii unor ambuteiaje cu adevărat monstruoase pe lângă care aglomeraţia din Bucureşti pare o simplă joacă de copii. Iată câteva dintre ele.
Ambuteiajul din Paris 1980
În 1980 câteva mii de şoferi francezi se întorceau din vacanţă. O mare parte din ei s-au regăsit pe o bucată de autostradă dintre Paris şi Lyon. Conform Guinness Book of World Records, aici s-a înregistrat cel mai mare ambuteiaj al tuturor timpurilor. Cozile de maşini s-au întins pe mai bine de 170 km. Ambuteiajul a fost cauzat atât de numărul mare de familii care au decis să se întoarcă din vacanţa de iarnă, precum şi de vremea rea.
Ambuteiajul din Beijing 2010
În 2010, China a avut parte de un ambuteiaj demn şi el de Cartea Recordurilor. Drumul express care leagă capitala Beijing de Tibet s-a blocat într-o lungă coloană de şoferi chinezi.
Ambuteiajul a măsurat aproape 100 km şi a durat nu mai puţin de 10 zile până automobilele prinse în blocaj au fost eliberate. Maşinile înaintau 3-4 km pe zi, iar şoferii şi-au omorât timpul cum au putut. Întreprinzătorii locali au deschis tarabe improvizate cu hrană de-a lungul celor 100 km. Acest ambuteiaj a fost cauzat de numărul mare de camioane ce se îndreptau spre o zonă cu lucrări de carosabil.Ambuteiajul din Houston, Texas 2005
În 2005, uraganul Rita ameninţa oraşul Houston din Texas. O mare parte a locuitorilor a decis că ar fi mai bine să evacueze oraşul, dar şoferii au rămas blocaţi într-un ambuteiaj imens. Peste 2.5 milioane de maşini au transformat autostrada I-45 într-o imensă parcare. Cozile s-au întins pe mai bine de 160 km şi au durat 48 de ore. Mulţi dintre cei prinşi în acest trafic infernal au efectuat călătoria de la Houston la Austin în 28 de ore, un drum ce durează în mod normal 3 ore. Este considerat cel mai mare ambuteiaj din istoria Statelor Unite ale Amercii.
Ambuteiajul din Tokyo 1990
Capitala Japoniei este obişnuită cu traficul infernal. Zona metropolitană Tokyo este plină de maşini în fiecare zi, dar în 1990 aici s-a înregistrat cel mai mare ambuteiaj din istoria Japoniei. Cauza a fost dublarea traficului normal din pricina finalului de vacanţă şi evacuării pentru taifunul Winona.
Peste 15.000 de automobile au rămas blocate într-o coloană de peste 130 km.Ambuteiajul de la graniţa Germaniei 1990
La finalul anului 1990, cele două Germanii se uneau după căderea comunismului în toată Europa de Est. Zidul Berlinului era dărâmat, iar germanii puteau circula din nou liberi. La graniţa celor două Germanii se crea un ambuteiaj masiv de câteva milioane de maşini. Drumurile din aceas zonă nu era gândite pentru un asemenea volum de trafic.
Ambuteiajul zilnic din Sao Paulo, Brazilia
Nici America de Sud nu stă mai bine la acest capitol. Iar oraşul campion la ambuteiaje este oraşul brazilian Sao Paulo. În fiecare zi, traficul se blochează pe lungimi mari pe autostrăzile şi bulevardele oraşului. În iunie 2009, aici s-a stabilit un nou record: 35% din străzile din Sao Paulo au fost blocate, iar dacă am fi pus cap la cap lungimea coloanelor de maşini ar fi rezultat o distanţă de aproape 300 km.
Ambuteiajul din fiecare iarnă in Moscova, Rusia
Moscova este şi ea celebră pentru blocajele din trafic. Ne amintim cu toţii fotografiile cu bulevardele centrale din capitala Rusiei blocate. Se pare însă că iarna este cel mai mare adversar al şoferilor moscoviţi. Zăpada depusă pe carosabil aduce accidente şi străzi blocate şi asta duce la ambuteiaje imense. Sună cunoscut!
Citeşte şi...
Adauga un comentariu
Ultimele stiri din Feature
-
Motoarele noii generații BMW Seria 5 au fost dezvoltate de către un inginer român. Numele său este Claudius Bogusch și este unul dintre o mulțime de ingineri născuți în țara noastră care lucrează pentru nume consacrate din străinătate. În acest articol, îl vom cunoaște mai bine pe omul din spatele motoarelor noului model de clasă executive. (17.02)
-
După Al Doilea Război Mondial, BMW a fost în pragul falimentului. Din fericire, afaceristul Herbert Quandt a preluat compania și a dus la debutul modelului 1500, care a salvat compania. Totuși, dacă vom cerceta mai adânc, vom afla că sursele averii familiei Quandt aveau în spate regimul nazist. (28.11)
-
În cadrul unei vizite făcute în capitala cultural europeană Timișoara, am luat parte la prezentarea schițelor realizate de Paul Bracq, un designer foarte important și marcant pentru BMW. În același timp, am aflat și povestea din spatele celebrului sediu BMW din Munchen, botezat „Vier Zylinder”, adică clădirea „4 cilindri”. (24.10)
- PREMIERĂ: Am văzut pe viu noul Nissan Qashqai. 5 lucruri esențiale
- Primele imagini oficiale cu noul BMW X3
- Noul Volkswagen Golf 8 facelift a intrat în producție, la uzina din Wolfsburg
- Nio ET7 a parcurs 1.070 de km cu un plin de energie. Echipat cu baterii semi-solid state
- PREMIERĂ: Am văzut pe viu noua Mazda CX-80. Iată 5 lucruri esențiale!
Tot din acceasi "cauza s-a cauzat" si blocajul din 1980 din Franta. Vad Golf 5, Jaguar E type... etc etc etc...
Sunteti jalnici! Era suficient sa puneti poza de la inceput si sa lasati doar textul in jos...
Ambuteiajele acestea exasperante, ce-i drept, nu pot oferi o explicaţie exactă, cuprinzătoare şi satisfăcătoare câtă vreme evităm să analizăm minuţios cauza şi ne mulţumim să acceptăm efectul ca atare. Cauza reală am inserat-o deja: exodul foştilor ţărani spre oraşe, orice gen de oraşe, plus al orăşenilor de condiţie medie spre metropole. Cel puţin aşa s-a întâmplat şi încă se va tot întâmpla de acum încolo în Românica Abramburica. Iar Bucureştii au devenit un furnicar sufocant, anarhic, stupid, înţesat de “flatulenţi” de ambele sexe, autobănuiţi de importanţă socio-economică apoteotică. De ce s-a ajuns aici? Păi…toată lumea visează înfiorată la deliciile “incomparabile” ale biro-cyber-intelectualismului (de aceea au ajuns să fie repudiate, bagatelizate, marginalizate şi chiar eliminate din şcoli, inclusive din cele rurale, discipline inestimabile şi indispensabile în mod imuabil pentru integritatea şi sănătatea culturală a oamenilor, precum istoria, geografia, religia, filosofia, literatura şi limbile culte precum rusa şi slavona, care, desigur, “nu aduc nici un profit în lumea de astăzi” – în schimb, sunt de-a dreptul adorate şi tratate preferenţial economia, informatica şi engleza, urmate la o intensitate mai redusă de trioul matematică-fizică-chimie şi de ştiinţele biologice), generator prin definiţie de câştiguri facile în primul rând, apoi abundente, tot mai abundente, cât mai abundente, care să contureze o stare materială fabuloasă, nemaipomenită în nici o altă epocă istorică (această panoramă integral materialistă “trebuie” făurită, totuşi, de o armată de “fraieri”, obligaţi la activitate productivă permanentă tocmai de către intelectul lor “precar”, nu-i aşa?...dar contează socialmente la ce anume visează şi ei? vax!), în care să predomine “neapărat” noutatea de piaţă, prospeţimea conceptuală şi linia “trendy” în aspect, în mişcări şi în cuvinte…Mass-media reprezintă unicul izvor inspirator şi educativ în privinţa alienării spirituale cvasi-iremediabile a omului contemporan. Deşi se naşte automat imposibilitatea probabilistică de a putea fi toţi doritorii (miliarde!) serviţi la parametrii cantitativi şi calitativi solicitaţi, adică la cote stratosferice, nu se ţine cont defel de aceste frâne logice serioase şi astfel rezultă o încleştare interumană cotidiană, dârză, duşmănoasă, nescrupuloasă şi…ridicolă, nimeni neconcepând în ruptul capului să cedeze câtuşi de puţin şi măcar pentru o clipă în scopul lui înţepenit în meschinărie, nici măcar cei inteligenţi, prin urmare nemaifiind nevoie de războaie convenţionale interstatale, toate energiile posibile (care, teoretic, ar putea fi redirecţionate spre plămădirea unor lucruri şi a unor sentimente mult mai utile pentru noi şi plăcute pentru Creator) canalizându-se în mod inepuizabil spre materiile, frivolităţile şi infamiile (inter)umane localizate.
Până la urmă, nu supraacumularea oarbă şi surdă, realmente patologică, de averi şi bunuri “de soi” şi subjugarea întregii noastre vieţi de către prestigiul parvenitist şi neo-năravurile “kinky” ne vor surpa fiinţial, nici foamea nesăţioasă de ştiinţă profană şi nici măcar goana nestrunită după neotehnologie per ansamblu (marile descoperiri şi invenţii ale omenirii au fost opera lui Dumnezeu în primă instanţă, că altfel noi înşine n-am fi fost în stare nici să dibuim ieşirea din peşteră, dar se pare că Dumnezeu S-a dat la o parte pe fondul insinuării gradate a potrivnicului în miezul progresului tehnico-ştiinţific şi a confiscării abile a scopului iniţial de deservire umană chibzuită…), ci singură numai…super-cyber-mania, hiper-cyber-craţia, ultra-cyber-latria, cu vârful ei de formă şi fond: facebook-oreea. “Omul nou” care se ridică “legal” din această tină “postpostmodernistă” se bifurcă tipologic, dar, în ambele cazuri, mă lasă complet rece: bărbatul-cyborg şi femeia-sacou, decorticalizaţi, desexualizaţi (adică ţine de identitatea de sex, în sensul că bărbatul nu mai este bărbat şi nici femeia femeie) şi desacralizaţi atât prin vocaţie, cât şi prin excelenţă, elementul comun care îi complementarizează reciproc în statutul lor vidocratic fiind doar laptopul la purtător.
Aşadar, chiar dacă şi eu mă trezesc deseori prins fără voie în cleştele lor demenţial, ambuteiajele de care vorbiţi mi se par neglijabile moralmente, nu atât de deranjante psihic precum giga-aglutinările umane din mediile urbane şi hiperfluxul informatic şi informaţional interuman şi continuu, care, într-adevăr, ne umple de cunoştinţe diverse până la refuz, dar, pe de altă parte, ne goleşte de conţinutul vital şi…UNIC.
Băi, dragoș, dacă tot ții musai să dai o poză, dă una cu Balzac la biroul lui scriind și, dacă te întreabă cineva ce legătură are cu textul, te scuzi așa: "Uite așa stătea Balzac și scria la biroul lui cu 150 de ani înainte să fie ambuteiaj în 1980 în Paris!"
Ce Dumnezeu, important e că dai poză! Sau, ca să fie lumea și mai încîntată, dădeai niște poze porno dintr-un film vintage din 1980. Aș fi fost mai mulțumit ca cititor. Măcar mă delectam, că de informat, oricum poza ta nu aduce nici o informație în plus textului, ba chiar mă derutează.
PS: În realitate, eu însumi sunt în slujba renumitului “doctor”…Din punct de vedere profesional, desigur, nu şi principial, OK? Ceea ce înseamnă că nu mă poate bănui nimeni de cinism…
P.S Sper să aveți tăria de caracter sa nu îmi ștergeți comentul.